Despre coincidențe, limite și umanitate
La o primă citire, ai tentația să crezi că este o poveste despre coincidențe și timp – poate și pentru că, în construcția acțiunii, prezentul afectează atât viitorul cât și trecutul. Există pe parcursul romanului o suprapunere de planuri și o permanentă pendulare într-o joacă de-a timpii, pe care autorul se pare că o stăpânește bine. Dacă parcurgi cu mai multă atenție paginile, se mai nuanțează o idee – cea a umanității care trebuie să își conștientizeze limitele pe care nu le poate depăși.
Autorul aruncă în scenă personaje bine definite și tipologii aparte, debutează în forță, interesant și conturează încă de la primele fraze o lume stranie, pe care o clădește de fiecare dată antagonic într-un balans etern între acum și atunci, aici și acolo. Ba mai mult, compune și se deplasează pe o bandă a timpului pe care o atașează la începutul volumului și care îi este utilă cititorului, ca sistem de referință.
Încă de la început este lăsat să planeze misterul și autorul pune în cadru recuzita obișnuită a genului SF, pe care se pare că o stăpânește, iar construcțiile științifice îi reușesc poate și datorită pregătirii din domeniul realului. Apar erudiții, tema insulei – ca ethos unic rămas, există ideea unei noi societăți aflată la adăpost de interesele meschine ale grupurilor și de ingerința politicului, se profilează chiar un viitor îndepărtat și incert, amenințat de imperialism: „Orașe minunate sunt pe cale să fie distruse, oameni fără vină vor pieri, moșteniri de mii de ani, ce au definit cultura și istoria de pe întreaga planetă, vor dispărea! Ce păcat. Toate astea pentru o sete infectă de putere, mult prea infectă pentru a nu implica națiuni din întreaga lume.”
Suntem totodată martorii unui nou război mondial care aruncă în acțiune tentorienii (de unde numele volumului) - cei care aveau să formeze prima armată de oameni bionici, asistăm la tehnicile de criogenie din laboratoare avansate care devin uzuale într-o lume ipotetică și nu în ultimul rând luăm act la instaurarea Tentoriei și a liderului ei, Xilo. „Cei ce rămăseseră în viaţă obţinuseră această bucată de pământ unde să-şi construiască propriul oraş. Li se oferise acest loc pentru a-i ţine departe de gândul de a ocupa vreun alt teritoriu. Erau doar câteva zeci de kilometri pătraţi, pe care ei îi numeau Tentoria.”
Ingredientele au culoare și savoare, există o atenție sporită pentru detalii, pentru descrierea personajelor și a interioarelor. „ Tenta materialului metalic alb-gri al clădirilor şi arhitectura modulară, formată din structuri cubice, predominau peisajul oraşului tentorian.” Dialogul este prezent încă de la început și sunt rare paginile în care autorul se folosește de alte tehnici și mijloace din sfera literară.
De remarcat este evoluția personajului Cole - pe care autorul îl construiește atent din detalii, îl supune la diferite provocări, este personajul cheie de care este legată intriga și care evoluează pe parcurs. Cole face față cu brio profilului de erou de SF și interacționează direct sau indirect cu toate celelalte personaje din roman. Este și cel care va da replica finală a textului. Este lucid și ia hotărâri. Se pare că însuși autorul și-a îndrăgit personajul și i-a conferit inclusiv câteva registre de introspecție în momentele dificile. „Renunţă să se mai gândească. Îşi puse capul la loc, pe pământ, închise ochii pentru câteva secunde şi îşi acoperi faţa cu mâinile. Mahmureala îi zvâcnea puternic în tot corpul. Se simţea fără vlagă, descurajat; simţea pământ pe tot corpul, dar şi înăuntrul lui.”
Firul intrigii se ramifică pe măsură ce narațiunea se amplifică, iar pe parcurs se dovedește a fi incitantă, cu mult verb și cu un limbaj accesibil. Este o lectură captivantă, scrisă într-un stil atractiv și într-o tensiune care ține aproape cititorul și îl ia martor la evenimente. Poate uneori mai există detalii terne, excesive, lipsite de relevanță literară, însă se înscriu într-o oarecare măsură în construcția genului SF. Există însă și pasaje de forță expresivă, în care autorul lasă să se vadă deschiderea sa către psihologia personajelor, către ideea prieteniei, a sacrificiului și a eroului care uneori își riscă propria sa viață. Nu este neapărat (doar) un roman SF, ci mai degrabă unul de aventură care folosește (și o face bine, în cunoștință de cauză) SF-ul pe post de recuzită.
