"Tentoria" sau trecutul din viitor
Incep prin a marturisi ca sunt o profana a genului SF. L-am ocolit mereu, nefiind atrasa de inventii, din punctul meu de vedere, grotesti, inutile si, uneori, ingrozitoare. Incep prin a marturisi ca sunt o profana a genului Sience Fiction. L-am ocolit mereu, nefiind atrasa de inventii, din punctul meu de vedere, grotesti, inutile si, uneori, ingrozitoare. Nici aventurile spatiale, nici robotii si nici luptele intergalactice nu m-au atras niciodata. Si, recunosc, m-am oprit la acest cliseu, presupunand ca asta e tot ce inseamna. Da, stiu, nu aveam dreaptate. A fost mult pana cand am inceput sa citesc o carte apartiand acestui gen in care, culmea, nu erau nici extraterestrii si nici alte galaxii implicate in intriga. Si m-a atras.
„Tentoria” este romanul care m-a facut sa-mi reconsider parerea si asta pentru ca am inteles ca SF nu inseamna doar o imaginatie prea bogata, ci şi incercarea de a oferi posibile raspunsuri la marile intrebari ale omenirii si, implicit, ale fiecaruia dintre noi. Lumile paralele create de acest gen literar mi s-au revelat, astfel, ca fiind posibile si incarcate de semnificatii. Iar in „Tentoria” se prezinta o astfel de lume, un viitor al Terrei deloc imbucurator, rezultat al „evolutiei” accelerate pe care o traim in prezent.
Actiunea cartii este trepidanta, personajele apartin unor planurilor temporale diferite si se infrunta in fiecare dintre acestea. Practic, asistam la eterna lupta dintre bine si rau, insa intr-un context inedit, complex, care provoaca logica si straneste curiozitatea.
Intamplarile se deruleaza de-a lungul mai multor sute de ani si, desi conflictele armate nu lipsesc, acestea nu constituie esenta cartii. Sunt, mai degraba, un mijloc prin care autorul Sorin Banu, aflat la debut cu acest roman, ilustreaza conflictul spiritual in care omenirea se gaseste intr-un punct culminant al devenirii sale, cel putin din punct de vedere tehnologic. Propriile inventii se intorc impotriva sa, iar oamenii cu greu inteleg ca trebuie sa fie uniti pentru a lua atitudine, cu greu accepta ca un altfel de viitor este posibil, cu conditia sa „uite” o mare parte din prezentul care duce omenirea la autodistrugere.
Pe parcursul cartii, de multe ori cititorul va fi tentat sa o lase din mana pentru cateva minute pentru a se gandi si a intelege mai bine firul epic. Lectura este usoara la o prima vedere, insa te obliga sa fii atent nu numai la aventurile personajelor, ci si la motivatiile lor, la devenirea acestora si, nu in ultimul rand, la iubirea care se naste in orice imprejurare, oricat de potrivnica. De fapt, aceasta reprezinta, in ultima instanta, salvarea omenirii. In ciuda multiplelor diferente dintre personajele principale, Cole si Claire, iubirea, dar si nazuintele comune, se dovedesc a fi indestructibile, chiar daca, aparent, este imposibil.
Cheia de lectura se afla spre finalul cartii, insa nu am de gand sa va dezvalui nimic nici acum, asa cum nu am făcut-o deloc în aceste rânduri, tocmai pentru a va lasa intreaga placerea de a savura un roman fantastic, la propriu si la figurat.
Iar dupa ce veti fi devorat cele peste 300 de pagini ale „Tentoriei”, veti ramane cu dorinta de a sti ce s-a intamplat mai departe cu personajele, dar si cu lupta lor, iar pentru asta autorul promite sa revina cu un al doilea volum.
