Recenzie Libris.ro
Nu mă consider cititor hard-core de literatură SF și, când optez pentru aceasta specie literara, în general pariez pe autori consacrați și pe romane cu reputație. Am decis să ies din tiparele de lectură obișnuite și să încerc un roman de debut SF al unui autor pe care nu îl cunoșteam, un autor autohton emigrat în Occident, un roman publicat la o editură mică. Am descoperit însă o poveste ambițioasă și densă în problematici cu greutate, într-un aranjament narativ care reușește să întrețină suspansul și caracterul enigmatic al intrigii.
Povestea lui Sorin Banu se întinde pe un interval de 500 de ani și propune un univers nu foarte ușor de evaluat, pe măsură ce evenimentele și istoria sa se dezvăluie cititorului: avem de a face cu o utopie sau o distopie?
[...] ascensiunea unei populații aparte, un fel de cyborgi: tentorienii – o specie care a fuzionat practic cu tehnologia, reușind să-și depășească statutul inițial de instrumente concepute de oameni si menite să instaureze pacea mondială, dezvoltând o societate autonomă în care tehnologia a fost complet divorțată de etică.
Izolați de comunitatea umană care îi consideră o amenințare, tentorienii reușesc să se organizeze într-un fel de stat propriu, înfrânți după o confurntare de dimensiuni planetare. Doar că liderii pacifiști ai tentorienilor își pierd autoritatea și conducerea e preluată de o echipă care vrea să se răzbune și să elimine comunitatea umană care a renunțat să mai folosească tehnologii avansate, într-un fel de bulă izolată în timp și spațiu, un fel de realitate care conservă capacitățile și potențialul uman nealterate. Tentorienii sunt extrem de puternici, chiar dacă nu sunt numeroși: folosesc instrumente integrate, forțele lor fizice sunt potențate de circuite conectate direct la sistemul lor nervos. Doar că ei au de depășit cele mai puternice tehnologii care protejează insula (și pe care populația, în afara unei elite de conducători, nu le cunoaște) iar unii dintre tentorieni par să nu împărtășească perspectiva cinică, rece și distructivă.
Romanul lui Sorin Banu este de fapt povestea înfruntării dintre tentorieni și oameni, față în față într-o luptă inegală în care Cole și Claire (o tentoriană care refuză să lupte pentru specia ei) joacă un rol important, în încercarea de a rezista invaziei. În jurul acestei narațiuni se țese istoria pământului din ultimii 50 de ani, povestea tentorienilor și a insulei aparate de scuturi iar cititorul e invitat la tot pasul să reflecteze pe marginea unor întrebări cu miză. Aducând laolaltă o mulțime de idei recongoscibile în spațiul SF (aparența realității, fuziunea biologic-electronic, controlul minții, nanotehnologia, călătoria în timp etc), Sorin Banu reușește o performanță pentru un debutant: un roman SF solid, cu o construcție de tip puzzle, în care plutesc provocări intelectuale care gravitează în jurul întrebării: ce înseamnă o lume mai bună? O lume în care oamenii sunt controlați și împiedicați să valorifice expresia potențialului lor, pentru că nu sunt în stare să-l folosească cu discernământ, ci doar într-o manieră autodistructivă sau o lume în care libertatea și adevărul sunt aduse la lumină, doar pentru a proiecta omenirea spre un salt inevitabil, spre un nivel de evoluție în care toate experiențele, așa cum le știm ajung să fie profund distorsionate și să genereze existențe străine de fondul nostru uman intim?
Printre multe probleme legate de filosofia și etica tehnologiei, printre întrebări asociate contradicțiilor condiției umane, povestea lui Sorin Banu propune un univers cu mare potențial ce ar putea fi exploatat narativ și în construcții imaginare ulterioare.
Articolul original: http://blog.libris.ro/2016/09/08/tentoria-recenzie/
